Azi, după o săptămână de aşteptări chinuitoare pentru toţi moldovenii, guvernanţii ne-au mai dat una. Alegerea preşedintelui s-a amânat până pe data de 03 iunie. Din cauza Ispasului când nu se lucrează.
Eu cred că e de bine. Se pare că deputaţii noştri sunt mai concret orientaţi politic decât mă gândeam eu. Sau poate ridică preţul... Mă scuzaţi, trăiască democraţia! Democraţia pluralismului de idei, de opinii şi devotamentul faţă de acestea!
Apropo, mi-am amintit de stângaciul... cum îi spune... îl văd în faţă... îi supărat şi dă din mâini... că i-au furat nemernicii firma... ăsta... mmmm.... Muşuc! El e! Păcat, păcat că mi-am amintit, a să trebuiască să beau cu o bere mai mult în vinerea de azi... Pentru înaălţarea sufletului de politician al lui Eduard...
Finala de azi
Despre finala de ieri voi vorbi mai târziu. Acum să ne concentrăm la marea FINALĂ de azi de la Palatul Republicii. Să sperăm că posesia va fi tot de 60 la 41. Chiar dacă în defavoarea noastră... 41 de eroi sau treizeci şi ceva de eroi?
Finala celor puternici şi în fotbal
Despre meci
Manchester United şi FC Barcelona se vor întîlni diseară la Roma în finala Ligii Campionilor, ediţia 2008-2009. Barcelona se află la a doua finală în ultimii 3 ani, după cea cîştigată la Paris în faţa lui Arsenal (2-1), în timp ce Manchester este pentru a doua oară consecutiv în ultimul act, după succesul de anul trecut de la Moscova repurtat în faţa lui Chelsea (1-1, 6-5 după penalty-uri). În cazul în care ar reuşi că cucerească din nou trofeul Ligii Campionilor, gruparea antrenată de Alex Ferguson ar stabili o premieră, devenind întîia echipă care ar reuşi să-şi apere trofeul. Crezi că va reuşi Manchester United să cîştige Liga Campionilor pentru a doua oară consecutiv?
Despre Cupă
Creat in forma lui de astazi in 1967, modelul actual cintareste 7,5 kilograme si masoara 62 de centimetri, fiind proiectat de designerul elvetian Hans Bangerter. Precedenta cupa i-a fost inminata lui Real Madrid, cistigatoare a primelor 5 editii ale competitiei, fapt ce i-a determinat pe oficialii federatiei continentale sa ia in calcul o schimbarea de stil. Desi s-a confruntat initial cu un val de critici din cauza formei sale prea simple si a neadaptarii la importanta unei asemenea intreceri, noul trofeu si-a atras in timp aprecierea maselor si a devenit unul dintre simbolurile infruntarii dintre granzii Europei.
Despre câştigători
Ei au Cupa!Pina in prezent, 5 echipe au obtinut dreptul de a pastra definitiv cupa, in urma performantelor deosebite pe care le-au inregistrat de-a lungul timpului. In afara lui Real Madrid, si Ajax (cistigatoare 3 sezoane la rind - ’71,’72,’73), Bayern ( ’74,’75’,’76), AC Milan ( victoria din 1994,4-0 cu Barcelona, a insemnat a 5-a izbinda pentru “diavoli&rdquo sau Liverpool ( ’77,’78,’81,’84,’05) au in vitrine distinctia ce rasplateste performanta maxima in fotbalul de club european.RegulamentDetinatoarea trofeului are obligatia de a-l returna forului continental cu doua luni inaintea disputarii urmatoarei finale, dar poate pastra o copie in anumite conditii. Replica trebuie sa aiba maxim 80% din inaltimea originalului, iar pentru expunerea ei este nevoie de acordul UEFA. De asemenea, federatia europeana acorda cistigatoarelor Ligii Campionilor si Cupei UEFA “Insigna de onoare”, distinctie introdusa la inceputul sezonului 2000-2001.
Despre rezultatul din astă seară
Voi încerca să prognozez câteva detalii de la meciul anului de la Roma. Mi-i interesant mai mult ca o testare a gradului de neobişnuinţă a Finalei şi, prin urmare, a nivelului de spectacol. Adică, mi se pare spectaculos un meci atunci când deviază cât mai mult de la aşteptările publicului. În sens pozitiv. Spre exemplu, un gol de la 40 de metri este frumos anume prin faptul că spectatorii nu se aşteaptă la un asemenea şut. Bine, pe scurt, vin cu următoarele prognoze (consider meciul Barcelona-Mancester United):
- Imaginea generală a partidei: Barcelona domină teritorial, însă Manchester pare mai periculoasă în atac;
- Posesia mingii: Barcelona - 56%, Manchester - 44%;
- Şuturi pe poartă: 12-18;
- Şuturi spre poartă: 18-23;
- Scor prima repriză: 0-1 (gol: Ronaldo);
- Scor final: 1-1 (gol: Henri);
- Scor după prelungiri: 1-1, după penalti câştigă Manchester.
Vedem....
Upd. (28.05.2009):
Şi am văzut. Visătoarea Barcelona a dominat categoric. Plasa ceea de pase mult timp îmi va rămâne în gând ca exemplu al fotbalului la superlativ. Nu prea am văzut echipa engleză, iar Cristiano Ronaldo s-a zbătut ca o albină mare în geam care conştientizează că nu are scăpare: fără idei, fără imaginaţie şi nervos.
Iar eu, spre bucuria mea, nu am avut dreptate practic la nici o categorie de pronostic. Asta e. Iată şi cifrele adevărate:
- Şuturi pe poartă: 11-12;
- Şuturi spre poartă: 8-2;
- Faulturi: 7-10;
- Cartonaşe galbene: 1-3;
- Cartonase roşii: 0-0;
- Off-side: 2-5;
- Posesia mingii: 52%-48%;
- Distanţa acoperită: 99897 m - 100031 m. Xavi Hernandez a alergat cel mai mult, 11369 m.
Papillon, Henri Charriere. Citate. Opinii
Pentru a completa imaginea acestui deosebit roman, voi adăuga câteva referinţe şi date pur descriptive şi informative despre roman şi autorul său.
* Un rezumat bun al romanului poate fi găsit aici - http://en.wikipedia.org/wiki/Papillon_(autobiography).
* Apărută în Franţa, în 1969, cartea s-a vandut rapid în peste 1.000.000 de exemplare pentru ca un an mai târziu să fie publicată şi în Marea Britanie. În 1973, dupa povestea cărţii a fost realizat filmul "Papillon", cu Steve McQueen şi Dustin Hoffman în distribuţie (buget - 12.000.000 USD).
* Povestea descrisă în roman a născut încă imediat după apariţie multe controverse cu privire la calitatea sa de "autobiografie" a lui Henri Charriere, încă de pe atunci vorbindu-se că acesta a "împrumutat" multe dintre evenimentele romanului de la alţi ocnaşi. O descriere a acestei versiuni, care pe mine personal mă lasă rece, poate fi citită aici - http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/685779/Adevaratul-Papillon-un-parizian-de-104-ani/.
* "Faptul că-mi pregătesc evadarea îmi ridică formidabil moralul. Mănânc mai mult ca oricând şi datorită pescuitului sunt în mare formă. Afară de asta, în fiecare dimineaţă, la stânci, fac peste două ore de gimnastică. Îmi exersez în special picioarele, căci braţele sunt bine puse la punct cu pescuitul."
* "N-am făcut mulţi purici în carcerele din Saint-Laurent! Am sosit într-o luni, tribunalul militar ne-a judecat joi, iar vineri dimineaţa ne-au reîmbarcat spre Insule. Suntem şaisprezece care ne îndreptăm spre Insule, dintre care doisprezece recluzionari. Călătoria are loc pe-o mare foarte agitată, puntea e deseori măturată de valuri, care mai de care mai înalte. Sunt atât de disperat, că mă trezesc dorind ca prăpăditul ăsta de vas să se scufunde. Nu vorbesc cu nimeni, închis în mine, cu vântul ăsta umed care-mi biciuieşte chipul. Nu mă feresc, dimpotrivă. Am lăsat vântul să-mi ia pălăria, n-o să-mi trebuiască în cei opt ani de recluziune."
* "- Bunule Dumnezeu, iartă-mă că nu ştiu să mă rog, dar priveşte în mine şi vei vedea că n-am destule cuvinte ca să-mi exprim recunoştinţa că m-ai călăuzit până aici. Lupta a fost îndârjită, nu mi-a venit deloc uşor să urc calvarul la care m-au osândit oamenii şi nu încape nici o îndoială că, dacă am reuşit să înving toate piediciele şi să-mi păstrez sănătatea până în această binecuvântată zi, asta mi-a fost cu putinţă numai pentru că mi-ai întins mâna ta în ajutor. Ce-aş putea face spre a-ţi dovedi că-ţi sunt cu-adevărat recunoscător pentru binefacerile tale?
...-Renunţă la intenţia de a te răzbuna!
- O,nu! Asta nu!.."
* "Aceşti pecari aproape analfabeţi din golful Paria, la capătul lumii, pierduţi în acel imens estuar al Orenocului, au un umanism filozofic care lipseşte multora dintre compatrioţii noştri, Prea mult progres mecanic, o viaţă agitată, o societate însufleţită de un singur ideal: noi invenţii, o viaţă tot mai lesnicioasă şi mai îndestulată... Toate acestea ucid sufletul, mila, înţelegerea, mărinimia..."
* Un rezumat bun al romanului poate fi găsit aici - http://en.wikipedia.org/wiki/Papillon_(autobiography).
* Apărută în Franţa, în 1969, cartea s-a vandut rapid în peste 1.000.000 de exemplare pentru ca un an mai târziu să fie publicată şi în Marea Britanie. În 1973, dupa povestea cărţii a fost realizat filmul "Papillon", cu Steve McQueen şi Dustin Hoffman în distribuţie (buget - 12.000.000 USD).
* Povestea descrisă în roman a născut încă imediat după apariţie multe controverse cu privire la calitatea sa de "autobiografie" a lui Henri Charriere, încă de pe atunci vorbindu-se că acesta a "împrumutat" multe dintre evenimentele romanului de la alţi ocnaşi. O descriere a acestei versiuni, care pe mine personal mă lasă rece, poate fi citită aici - http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/685779/Adevaratul-Papillon-un-parizian-de-104-ani/.
* "Faptul că-mi pregătesc evadarea îmi ridică formidabil moralul. Mănânc mai mult ca oricând şi datorită pescuitului sunt în mare formă. Afară de asta, în fiecare dimineaţă, la stânci, fac peste două ore de gimnastică. Îmi exersez în special picioarele, căci braţele sunt bine puse la punct cu pescuitul."
* "N-am făcut mulţi purici în carcerele din Saint-Laurent! Am sosit într-o luni, tribunalul militar ne-a judecat joi, iar vineri dimineaţa ne-au reîmbarcat spre Insule. Suntem şaisprezece care ne îndreptăm spre Insule, dintre care doisprezece recluzionari. Călătoria are loc pe-o mare foarte agitată, puntea e deseori măturată de valuri, care mai de care mai înalte. Sunt atât de disperat, că mă trezesc dorind ca prăpăditul ăsta de vas să se scufunde. Nu vorbesc cu nimeni, închis în mine, cu vântul ăsta umed care-mi biciuieşte chipul. Nu mă feresc, dimpotrivă. Am lăsat vântul să-mi ia pălăria, n-o să-mi trebuiască în cei opt ani de recluziune."
* "- Bunule Dumnezeu, iartă-mă că nu ştiu să mă rog, dar priveşte în mine şi vei vedea că n-am destule cuvinte ca să-mi exprim recunoştinţa că m-ai călăuzit până aici. Lupta a fost îndârjită, nu mi-a venit deloc uşor să urc calvarul la care m-au osândit oamenii şi nu încape nici o îndoială că, dacă am reuşit să înving toate piediciele şi să-mi păstrez sănătatea până în această binecuvântată zi, asta mi-a fost cu putinţă numai pentru că mi-ai întins mâna ta în ajutor. Ce-aş putea face spre a-ţi dovedi că-ţi sunt cu-adevărat recunoscător pentru binefacerile tale?
...-Renunţă la intenţia de a te răzbuna!
- O,nu! Asta nu!.."
* "Aceşti pecari aproape analfabeţi din golful Paria, la capătul lumii, pierduţi în acel imens estuar al Orenocului, au un umanism filozofic care lipseşte multora dintre compatrioţii noştri, Prea mult progres mecanic, o viaţă agitată, o societate însufleţită de un singur ideal: noi invenţii, o viaţă tot mai lesnicioasă şi mai îndestulată... Toate acestea ucid sufletul, mila, înţelegerea, mărinimia..."
Papillon, Henri Charriere
Acest roman comportă prin ideea sa unul dintre crezurile fundamentale ale personalităţii mele. Firul naraţiunii este extraordinar, iar lupta continuă a eroului principal cu toate nedreptăţile sociale şi fenomenele naturale pentru adevăr şi viaţă oferă cititorului un sentiment ciudat de fericire şi creează în acest mod senzaţia unei cu totul altei măsuri de apreciere a evenimentelor din jur şi a scopurilor personale. În stil de jurnal, cu propoziţii scurte şi foarte clare, acest roman doreşte să descrie 14 ani din viaţa autorului său - Henri Charriere. Fiind un hoţ mărunt prin mediile interlope din Paris, Papillon (porecla lui Henri Charriere care provine de la fluturele tatuat pe pieptul autorului) este condamnat pe nedrept la muncă silnică pe viaţă în Guyana Franceză. În continuare, pe parcursul întregului roman sunt descrise cele 12 evadări ale eroului principal din diverse închisori din Guyana Franceză, Guyana Engleză şi din Columbia. Pline de idei, întotdeauna dornic de libertate şi viaţă normală, Papillon fascinează prin originalitatea gândirii şi puterea de caracter, care îl transformă în unul dintre liderii tuturor mediilor de ocnaşi în care ajunge să facă parte. Fiecare evadare, deşi bine gândită, se finalizează de obicei cu o nouă închisoare, care automat se transformă într-un nou potenţial loc de evadare. Papillon nu admite nici pentru un moment posibilitatea vieţuirii pentru totdeauna în mijlocul ocnaşilor şi caută mereu o modalitate de a deveni un membru cu drepturi depline ale societăţii umane. Şi, printr-un conglomerat de aventuri, împrejurări şi idei, dobândeşte într-un final acest lucru în Venezuela, care îi acordă cetăţenie deplină, unde, deja "în afara romanului", s-a stabilit, s-a însurat cu Rita şi împreună au deschis un restaurant şi un lanţ de hoteluri în Caracas şi Maracaibo.
Romanul este interesant şi deosebit de actual, la alte dimensiuni, pentru provocările de astăzi ale societăţii moldoveneşti.
Pentru relevanţa aprecierilor, voi introduce o mică grilă de notare a romanelor, conform opiniei proprii:
- Captivant? - 10.00;
- Actual? - 9.00;
- Informativ? - 8.00;
- Reprezentativ (pentru cei ca mine)? - 10.00.
Astfel, cu o medie de 9,75, acest roman reprezintă pentru mine unul din categoria "Fundamentale", la care întotdeauna mă voi întoarce pentru a mai fura ceva optimism...
Preselecţia europeană "Eurovision 2009"
Cu vreo câteva piese furate, cu un câştigător norvegian care cântă un remix de-al lui Vitas - http://life.hotnews.ro/stiri-showbiz-5714294-video-acuzatii-plagiat-eurovision-norvegianul-rybak-inspirat-din-opera-2-rusului-vitas.htm, cu o româncă care cântă fără să cânte (mimând după o vocalistă aflată undea prin spatele scenei), cu o super-vedetă franceză înnotând prin mijlocul clasamentului, cu traviate şi piese populare, cu viori, roţi, acordeoane şi alte instrumente, trebuie să spun că Eurovisionul de anul acesta a fost cel mai bun din ultimii ani.
Şi Moldova s-a prezentat bine. Poate poziţia a 14-a nu este cea mai bună, dar cred că şi aşa-i bine, mai ales că majoritatea comentatorilor tv (nu doar moldoveneşti) au apreciat piesa ca una foarte bună. Mai ales m-a impresionat comentariul unui jurnalist român, care spunea ceva în acest gen (http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-5713650-cum-dai-eurovisionu-balta.htm):
"Palma pe care am incasat-o de la Moldova
Desi n-or sa fie putini cei care nu sint de acord cu mine, “Hora din Moldova” este o melodie foarte buna. Am vazut diverse reactii pe Twitter, spre exemplu, ca aduce a Goran Bregovic. Sintem, pina la urma, oarecum balcanici, e normal... Femeia cinta extraordinar de bine.Ce este cu adevarat remarcabil la prestatia Moldovei, este faptul ca au luat in seama unul dintre fundamentele Eurovisionului, acela de a transmite spiritul national. Si nu e vorba neaparat de muzica folclorica, ci de spectacol. Intrati in orice duty-free din aeroporturile romanesti si o sa vedeti, la vinzare, motive populare pe care, se spera, le vor cumpara turistii. Toate acele motive (si ma refer aici la formele mai mult sau mai putin geometrice pe care le-am vazut pe display-ul din fundalul scenei) au fost folosite si inca foarte bine.Nu cred ca romanii au acordat 12 puncte Moldovei neaparat pe criterii geopolitice. As spune ca au votat pentru le-a dat un sentiment puternic de mindrie nationala. Acea mindrie pe care n-au putut sa o simta cind pe scena de la Moscova a urcat Elena Gheorghe."
Şi totuşi, cred că la anul de la ruşi merge Vitas... Experimentul a reuşit... Preselecţia pe viu s-a dovedit a fi un adevărat succes!
Şi Moldova s-a prezentat bine. Poate poziţia a 14-a nu este cea mai bună, dar cred că şi aşa-i bine, mai ales că majoritatea comentatorilor tv (nu doar moldoveneşti) au apreciat piesa ca una foarte bună. Mai ales m-a impresionat comentariul unui jurnalist român, care spunea ceva în acest gen (http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-5713650-cum-dai-eurovisionu-balta.htm):
"Palma pe care am incasat-o de la Moldova
Desi n-or sa fie putini cei care nu sint de acord cu mine, “Hora din Moldova” este o melodie foarte buna. Am vazut diverse reactii pe Twitter, spre exemplu, ca aduce a Goran Bregovic. Sintem, pina la urma, oarecum balcanici, e normal... Femeia cinta extraordinar de bine.Ce este cu adevarat remarcabil la prestatia Moldovei, este faptul ca au luat in seama unul dintre fundamentele Eurovisionului, acela de a transmite spiritul national. Si nu e vorba neaparat de muzica folclorica, ci de spectacol. Intrati in orice duty-free din aeroporturile romanesti si o sa vedeti, la vinzare, motive populare pe care, se spera, le vor cumpara turistii. Toate acele motive (si ma refer aici la formele mai mult sau mai putin geometrice pe care le-am vazut pe display-ul din fundalul scenei) au fost folosite si inca foarte bine.Nu cred ca romanii au acordat 12 puncte Moldovei neaparat pe criterii geopolitice. As spune ca au votat pentru le-a dat un sentiment puternic de mindrie nationala. Acea mindrie pe care n-au putut sa o simta cind pe scena de la Moscova a urcat Elena Gheorghe."
Şi totuşi, cred că la anul de la ruşi merge Vitas... Experimentul a reuşit... Preselecţia pe viu s-a dovedit a fi un adevărat succes!
Revoltata Nelly
Subscriu în totalitate descrierii concursului de înaltă calitate disputat ieri în cadrul celei de a doua semifinale a Eurovision 2009, descriere publicată pe http://sandy-bell.com/index.php?s=moldova&Submit=Search. Cu toate că piesa o consider bună, interpretarea la fel, prestaţia scenică a Nelei cred că a cam lăsat de dorit. Această piesă poate impresiona un european indiferent doar prin energie şi culoare. Piesa comportă cu succes aceste elemente, dansurile celor patru dansatori din spate de asemenea, dar ei pălesc mult sub simplitatea decorului scenic şi lipsa unor lumini care să constituie un tot întreg cu o eventuală poveste a cântecului şi a prestaţiei scenice. Din punctul acesta de vedere am stat cam slăbuţ. A compensat calitatea piesei şi interpretarea. Aceste elemente au cucerit calificarea. Dar cred că este cam puţin pentru finală... Dacă totul rămâne aşa, apreciez o clasare între locurile 13-18 în finală.
Apropo, mă gândeam că acest Eurovision ar putea demonstra cel mai sincer poziţia Europei faţă de revolta noastră anti-cubanism din 7 aprilie. Lăsând la o parte labirinturile diplomaţiei, cred că vom vedea sâmbătă solidaritatea europenilor cu europenii din Moldova Europeană... Asta în cazul în care va fi doar televoting. Am în vedere televoting prin telefon şi nu prin alte metode "ne-europene"...
PS. O observaţie din presa rusă: "В безусловные победы можно также записать молдавскую финалистку Нелли Чобану: ее фолковая композиция стала, пожалуй, лучшей песней из прозвучавших со сцены в обоих полуфиналах, что на «Евровидении», впрочем, совсем не гарантия успеха." Iacă aşă!
Cei mai liberi deţinuţi
Căutând răspunsuri la concursul de întrebări pentru a XXII-a Şedinţă Elitară a Clubului Moldovenesc de Jocuri Intelectuale - http://www.cuc.md/index.php?option=com_content&task=view&id=1920&Itemid=1, am dat peste aşa o informaţie interesantă. New York Times a publicat lista celor mai de temuţi criminali nazişti aflaţi în libertate. Primele poziţii arată în felul următor:
M-a mirat acest clasamanent din câteva motive. Primul este faptul că există încă criminali nazişti în libertate, adăpostiţi cu bună ştiinţă de anumite state. Doi, faptul că aceşti criminali sunt originari din diferite state şi nu sunt doar germani. De altfel, mă miră acest fapt mai ales din motivul că unii dintre ei, precum ar fi ucrainenii sau ruşii erau clasificaţi ca slavi de nazişti în lista celor mai josnice naţii, alături de ţigani şi evrei (extras de prin Mein Kampf). Trei, ar fi faptul că în general acest tip de criminali bătrâni mai trăiesc, în condiţiile în care urmaşii celor ucişi de ei sunt mult mai mulţi şi au format de atunci până în prezent naţiuni întregi... Se pare că fenomenul nazismului este încă departe de a fi consumat...
- doctor Albert Heim (german), acuzat în Germania pentru uciderea a sute de deţinuţi ai lagărului de concentrare Mauthausen, unde activa ca medic. Apropo, mi-amintesc că am privit un documentar despre acest medic, care, de altfel, omora deţinuţii pentru a face diferite experimente medicale "pe viu". Ulterior, acelaşi medic participa la diferite congrese internaţionale ale medicilor unde era aplaudat cu fervoare de alţi cercetători pentru descoperirle sale. Asta necătând la faptul că toată lumea îi cunoştea metodele de cercetare. Încă începând cu anul 1962, înainte de procesul împotriva sa, acest medic a fost dat dispărut şi nici până în ziua de astăzi nu se cunoaşte unde se află.
- Ivan Demianiuk (ucrainean), care a fost paznic în mai multe lagăre de concentrare poloneze. Acesta tot are o istorie interesantă. Iniţial, a fost soldat în Armata Roşie. În 1942 a fost capturat de către armata nazistă. Din 1942 şi până în 1944 a servit în caltiate de paznic a diferitor lagăre de concentrare poloneze, unde se pare că dat dovadă de un servilism exagerat, contribuind din proprie iniţiativă la gazarea a numeroşi deţinuţi. Până în prezent, i s-a acordat şi s-a retras de două ori cetăţenia americană. Cu câteva zile în urmă a fost extrădat de către SUA în Germania, unde urmează a fi din nou judecat.
- Sandor Kepiro (ungur), fost ofiţer al jandarmeriei ungare. Este acuzat de omorul a peste o mie de locuitori ai Serbiei. Pe parcursul mai multor ani s-a ascuns în Argentina. În prezent, se află în Austria, care refuză să îl extrădeze în Ungaria, unde i s-a re-deschis procesul.
- Milvoi Asner (croat), acuzat de omorârea a sute de sîrbi, evrei şi ţigani. În prezent se ascunde în aceeaşi Austrie.
- Seren Kam (danez), căutat de Danemarca pentru omorârea unui jurnalist în 1943. Se ascunde, conform ultimelor informaţii, pe teritoriul Germaniei.
M-a mirat acest clasamanent din câteva motive. Primul este faptul că există încă criminali nazişti în libertate, adăpostiţi cu bună ştiinţă de anumite state. Doi, faptul că aceşti criminali sunt originari din diferite state şi nu sunt doar germani. De altfel, mă miră acest fapt mai ales din motivul că unii dintre ei, precum ar fi ucrainenii sau ruşii erau clasificaţi ca slavi de nazişti în lista celor mai josnice naţii, alături de ţigani şi evrei (extras de prin Mein Kampf). Trei, ar fi faptul că în general acest tip de criminali bătrâni mai trăiesc, în condiţiile în care urmaşii celor ucişi de ei sunt mult mai mulţi şi au format de atunci până în prezent naţiuni întregi... Se pare că fenomenul nazismului este încă departe de a fi consumat...
Unde s-a cheltuit sovistea?
Vladimir Voronin, preşedinte PCRM, către presă: „Se vede că opoziţia lucrează după un scenariu. Ceea ce fac ei pot face numai oamenii iresponsabili. O să găsească votul pentru alegerea şefului statului, noi nu-l căutăm. Opoziţia trebuie să aibă soviste, deoarece ţara noastră este în criză. Dialogul cu opoziţia se stabileşte în fiecare zi. Nu comentez Rezoluţia Parlamentului European, deoarece trebuie să lucrăm asupra ei.”
Este, într-adevăr, o mare iresponsabilitate să-şi permită opoziţia să se mai gândească la alegeri anticipate şi la cheltuielile ce le presupun acestea, în condiţiile în care ştiu foarte bine ce cheltuieli mari are acum statul cu reparaţia şi ultra-modernizarea clădirilor administrative... Chiar nu este clar că-i foarte scumpă revigorarea firmelor din curte? Chiar este necesar de majorat încă o dată volumul cheltuielilor ca să poată înţelege şi opoziţia asta încăpăţânată?
Erau 10 milioane, s-a ajuns la 1 miliard, oare nu-i clar că nu mai sunt bani şi pentru alegeri anticipate şi măsuri anti-criză? Banii trebuiesc...
Este, într-adevăr, o mare iresponsabilitate să-şi permită opoziţia să se mai gândească la alegeri anticipate şi la cheltuielile ce le presupun acestea, în condiţiile în care ştiu foarte bine ce cheltuieli mari are acum statul cu reparaţia şi ultra-modernizarea clădirilor administrative... Chiar nu este clar că-i foarte scumpă revigorarea firmelor din curte? Chiar este necesar de majorat încă o dată volumul cheltuielilor ca să poată înţelege şi opoziţia asta încăpăţânată?
Erau 10 milioane, s-a ajuns la 1 miliard, oare nu-i clar că nu mai sunt bani şi pentru alegeri anticipate şi măsuri anti-criză? Banii trebuiesc...
Ce tineri suntem!
În sfârşit o ştire optimistă!!! Extraordinar!
Conform http://www.gazeta.ru/science/2009/05/08_a_2984033.shtml, s-a determinat că, de fapt, galaxia noastră are cu 6 milioane de ani mai puţin!!! Adică e mai tânără cu 6 milioane de ani, adică cu şase mii de mii de ani...
Conform http://www.gazeta.ru/science/2009/05/08_a_2984033.shtml, s-a determinat că, de fapt, galaxia noastră are cu 6 milioane de ani mai puţin!!! Adică e mai tânără cu 6 milioane de ani, adică cu şase mii de mii de ani...
Citind această ştire şi altele de acest gen, devin un susţinător tot mai fidel al teoriei credinţei necondiţionate în Dumnezeu, eliminând întrebări retorice existenţiale, la care intelectul nostru încă foarte minuscul pur şi simplu nu poate raţionaliza răspunsuri... Cineva la această temă făcea o comparaţie metaforică cu o găină, care, dacă ar fi întrebată cine sau ce este omul, nu ar putea găsi răspunsuri... Poate e cazul să nu-l mai căutăm pe Dumnezeu?!
Votarea condiţiilor călduţe de sub fund
Serafim Urechean: "Îndeplinirea acestor precondiţii sub egida Parlamentului European, a Consiliului Europei şi a altor structuri europene ne-ar aduce la o masă de negocieri. Dar aceasta încă nu înseamnă că, aşezându-ne la masă sau neajungând încă la această „masă rotundă” – deja este decis că vom vota „pro” necondiţionat (...) (Deutshe Welle).
Îmi pare cunoscut... Foarte cunoscut... Cu câţiva ani în urmă a mai înaintat cineva câteva condiţii pentru a-şi motiva votul ulterior.
De fapt este şi de aşteptat. Toată lumea îi conştientă că Moldova Noastră la eventuale alegeri anticipate vor lua şi mai puţine voturi. În aceste condiţii, pentru căldura de sub fund, este de dorit votul corect, puţin îmbujorat de condiţii. Condiţii fără condiţii...
Şi iată aşa. Tot pe loc, pe loc, pe loc...
Îmi pare cunoscut... Foarte cunoscut... Cu câţiva ani în urmă a mai înaintat cineva câteva condiţii pentru a-şi motiva votul ulterior.
De fapt este şi de aşteptat. Toată lumea îi conştientă că Moldova Noastră la eventuale alegeri anticipate vor lua şi mai puţine voturi. În aceste condiţii, pentru căldura de sub fund, este de dorit votul corect, puţin îmbujorat de condiţii. Condiţii fără condiţii...
Şi iată aşa. Tot pe loc, pe loc, pe loc...
Hocheiul anticriză
În timpul lecturii de dimineaţă, am atras la următorul moment dintr-un interviu al gazeta.ru - http://www.gazeta.ru/ sport/2009/05/a_2984994.shtml - cu Veaceslav Bîcov, antrenorul reprezentativei Rusiei la hochei, proaspăt învingătoare la Campionatul Mondial din Elveţia, după finala de ieri cu Canada (scor 2-1):"– Что сказали ребятам в раздевалке? (înainte de marcarea golului câtigător, n.a.)
– Тут напрашиваются слова благодарности. И я передал им слова благодарности от Дмитрия Анатольевича и Владимира Владимировича за всю страну, за то, что мы опять сделали хорошее дело. Создали команду, которой можно гордиться, которой можно сплотить нацию. Забыть о проблемах. Это большое дело – дарить людям радость. Сегодня мы это сделали, и мы счастливы."
Într-adevăr. Ideea este una interesantă pentru mine. De multe ori m-am mirat şi mi-am pus întrebări cu privire la susţinerea oarbă pe care conducerea Federaţiei Ruse o demonstrează faţă de dezvoltarea sportului din ţara lor. Mă mira cum Vladimir Vladimirovici Putin felicita practic orice reuşită mai specială a Ţska sau Zenit în Cupa Uefa, cum acelaşi preşedinte pe atunci participa personal în campania de selectare a gazdei Jocurilor Olimpice de Iarnă din 2014 şi în general cum, împreună cu urmaşul său, Medvedev, erau atenţi şi salutau practic orice prezenţă a Rusiei pe vreun pedestal sportiv de orice gen. Numărul de medalii de la Olimpiada de Vară din Beijing era, cred, tema principală a tuturor discuţiilor din cabinetele administrative ruse în august 2008.
Nu am încercat numaidecât să găsesc răspuns la aceste curiozităţi momentane, care peste vreo două minute de obicei le uitam. Cred că m-aş fi gândit că motivul ar fi faptul că dl Putin este un fost sportiv (se cunosc clipurile video când el cu hainele sale albe de judoist bate uşor orice adversar). Sau deoarece este realtiv mai tânăr şi îi place sportul.
De fapt, după cum susţine şi dl antrenor Bîcov, dragostea faţă de sport este mult mai complexă. Şi ea izvorăşte în primul rând din numărul de spectatori, telespectatori şi alte tipuri de fanaţi ruşi ai sporturilor, care atunci când susţin naţionala, vin la meciuri, discută pe forumuri, discută cu rude, cu prieteni, pun pariuri, felicită jucătorii, fac fan-cluburi, tipăresc bannere de susţinere, ies în piaţă să sărbătorească victoria, se bat între ei, se bat cu alţii, călătoresc să privească meciurile în deplasare, aşteaptă meciul următor, analizează meciul trecut, se informează despre adversarul următor etc. etc. etc., atunci toţi aceşti milioane de oameni uită să-şi amintească că salariul a scăzut, că mâine poate fi disponibilizat, că criza l-a băgat în... glod până la gât, că mănâncă mai puţin, că bea mai mult, că fură mai mult şi că, în general, mâine poate împreună cu toţi ai săi să moară de foame.
Milioanele uită şi se mândresc. Se mândresc că sunt ruşi ca şi hocheiştii care au bătut Canada! Altă discuţie că acei hocheişti sunt sătui şi siguri pentru ziua de mâine... Nu-i vorba neapărat de ruşi, şi alte naţionalităţi, pentru că acesta este un fenomen global. Aaaa, bineînţeles că revoltele sociale şi protestele atunci îşi pierd din actualitate...
Şi iată aşa ne convingem că politicienii fac politică, fără pic de ruşine, peste tot: în parlamente, dume, reichstaguri, rade, cinematografe, stadioane, palate de cultură, televiziuni, teatre, biserici, pieţe de mari adunări naţionale, preşedinţii, muzee, maşini, paturi etc.
De fapt, mă gândesc, dacă mergem pe aceeaşi logică, se primeşte că chiar şi maimuţele din Circuri fac politică... De fapt, ce-am mai spus-o, îi clar că maimuţele fac politică. În primul rând.
(Pro)poziţii europene
Citind astăzi Rezoluţia Parlamentului European cu privire la Republica Moldova - http://www.jurnal.md/article/14919/, publicată ieri după masă, cu ochii mei de ne-specialist în arta diplomaţiei, am observat totuşi un amănunt care caracterizează, în opinia mea, politica UE faţă de RM.
În cele 29 de observaţii - recomandări ale UE, dintr-un număr de circa 40 de verbe, 22 sunt următoarele verbe "ne-decise": subliniază (10 ori), reafirmă (3 ori), condamnă (4 ori), îndeamnă (3 ori), se declară (o dată), regretă (o dată).
Alte 10 verbe au o notă mai "fermă": solicită (8 ori), încredinţează (o dată), invită (o dată).
De altfel, cea mai mare parte dintre verbele "ferme" se referă la relaţiile Republicii Moldova cu România (adică un aspect pe care UE nu-l putea nicicum ocoli) şi la necesitatea instituirii unor anchete sau comisii internaţionale (subiect care ar părea "ferm", dar în esenţă nu oferă o poziţie clară referitor la vreun anumit eveniment sau subiect).
Astfel, putem concluziona, sau, cel puţin, eu concluzionez că UE încearcă să fie înfiorătoare în faţa unei societăţi îndepărtate şi dezamăgite, neuitând să-şi lege cămaşa atât de apropiată şi caldă de corpul său...
În cele 29 de observaţii - recomandări ale UE, dintr-un număr de circa 40 de verbe, 22 sunt următoarele verbe "ne-decise": subliniază (10 ori), reafirmă (3 ori), condamnă (4 ori), îndeamnă (3 ori), se declară (o dată), regretă (o dată).
Alte 10 verbe au o notă mai "fermă": solicită (8 ori), încredinţează (o dată), invită (o dată).
De altfel, cea mai mare parte dintre verbele "ferme" se referă la relaţiile Republicii Moldova cu România (adică un aspect pe care UE nu-l putea nicicum ocoli) şi la necesitatea instituirii unor anchete sau comisii internaţionale (subiect care ar părea "ferm", dar în esenţă nu oferă o poziţie clară referitor la vreun anumit eveniment sau subiect).
Astfel, putem concluziona, sau, cel puţin, eu concluzionez că UE încearcă să fie înfiorătoare în faţa unei societăţi îndepărtate şi dezamăgite, neuitând să-şi lege cămaşa atât de apropiată şi caldă de corpul său...
Gol de antrenor
Semifinalele Cupei UEFA. Şahtior - Dinamo Kiev 2-1 (în tur 1-1)
"– Господин Луческу, когда Илсиньо раскатывал Эль Каддури и Юссуфа, Селезнев готовился выйти на замену. Он должен был заменить Илсиньо?– Он несколько раз показывал, что его нужно менять, у него начались судороги. И мы готовились его заменить. Все кричали, что он не может больше играть. У меня было предчувствие… Показалось, что Илсиньо не сказал своего последнего слова. Такое предчувствие меня посещает не впервые. Когда нам забивали гол, я это предчувствовал, я во весь голос кричал Рэзвану (Рацу – прим. «Газета.Ru»), чтобы он закрыл центральную зону, куда врывался Бангура. Порой ощущения бывают сильнее разума, сегодня, наверное, оно так и получилось."
"– Господин Луческу, когда Илсиньо раскатывал Эль Каддури и Юссуфа, Селезнев готовился выйти на замену. Он должен был заменить Илсиньо?– Он несколько раз показывал, что его нужно менять, у него начались судороги. И мы готовились его заменить. Все кричали, что он не может больше играть. У меня было предчувствие… Показалось, что Илсиньо не сказал своего последнего слова. Такое предчувствие меня посещает не впервые. Когда нам забивали гол, я это предчувствовал, я во весь голос кричал Рэзвану (Рацу – прим. «Газета.Ru»), чтобы он закрыл центральную зону, куда врывался Бангура. Порой ощущения бывают сильнее разума, сегодня, наверное, оно так и получилось."Da... antrenor... Cu el nu mi-i teamă de calificările României la Campionatul European... Hai, Mircea... sau Răzvan, cum vă mai cheamă... Mai în scurt, hai Luceştii! Hai România!
Kadîrovii noştri, ai tuturor
"Утверждение Кадырова вызвало удивление, так как только в январе 2008 года он уверено сообщил, что все причастные к убийству его отца уничтожены. «Уничтожен тот, кто взял на себя ответственность за убийство, уничтожены те, кто косвенно причастны», – сказал президент Чечни. «Я как чеченец, как мусульманин, как сын своего отца сделал все, чтобы этих людей не было в живых», – добавил тогда Кадыров." - citat din următorul articol de pe gazeta.ru - http://www.gazeta.ru/politics/2009/04/16_a_2974849.shtml?incut2.De fapt, de mult timp urmăresc evenimente legate de Cecenia şi în special de preşedintele lor - Ramzan Kadîrov. Şi m-a mirat mult cum recunoscutul (în sens direct) de către toată lumea preşedinte al Ceceniei la începutul secolului XXI se presupune că şi-a înlăturat prin... omor (!!!) toţi adversarii politici şi ne-politici - ex-comandantul trupelor armate speciale "Goreţ" Movladi Baisarov, ex-deputatul Dumei de Stat Ruslan Iamadaev, ex-comandantul trupelor speciale "Vostok" Sulim Iamadaev, Umar Israil - fost bodygard personal şi un curajos care l-a dat în judecată pe preşedintele său la CEDO, precum şi unul dintre capii interlopi din regiune - Movladi Atlangeriev. Aceştia sunt cei mai mult mediatizaţi.
S-ar părea că omoruri ale puterii se fac oriunde. Interesant este, însă, că aceste crime ar fi avut loc în practic în toată lumea - Moscova, Viena, Dubai ş.a. Fără consecinţe pentru comandanţi.
Sistem de legi internaţionale? Convenţii? Organisme internaţionale? Drepturile omului? Pace? Lupta contra torturii? Anti-comunism?
Încă o dată mă conving că democraţia este cel mai bun sistem de supunere a maselor şi de îmbogăţire a conducătorilor acestora.
O jumătate de finală cât una plină
Chelsea - Barcelona 1-1. Merge în finală Barcelona. Întâlneşte Manchester. O pâine caldă pentru casele de pariuri.Au pierdut cei care au dat mai mult din mâini şi mai puţin din picioare şi au câştigat cei care care au dat mai mult din picioare şi au ţinut mai mult mâna pe minge.
Îmi pare că după "carte" merita să se califice Chelsea, dar practic trebuia să treacă Barcelona. Şi aşa a fost.
Re-re-re-rebut
"Mă bucur că am re-re-re-debutat la Rapid cu o victorie!", aşa a început conferinţa de presă noul-vechiul antrenor al Rapidului - Viorel Hizo - după victoria cu CS Otopeni de ieri.Îndrăznesc să îl parafrazez pe el şi, indirect, pe toată adunătura de retardaţi şi invidioşi pe performanţă (n-am să-i iert în sinea mea niciodată lipsa de răbdare cu proiectul Rapid cu Peseiro) în frunte cu Copos şi aş spune că eu chiar nu mă bucur deloc pentru că continuăm să re-re-re-rebutăm la un meci nou, la fel de lipsit de fotbal, chiar şi cu o victorie cu CS Otopeni.
Cel mai treaz biolog
Mai lucrează oamenii ăştia...
Când citesc toate aceste activităţi - http://compromat.ru/page_19179.htm - mă cuprinde o mare ruşine că ieri, exact la 17.45, am ieşit de la serviciu şi m-am dus direct acasă, unde doar am mâncat, am mai citit din "Papillon", am mai jucat un meci în PES şi am fost pentru o oră jumate la un meci de minifotbal cu prietenii. Apoi m-am culcat. Mi-i ruşine tare pentru că se pare că alţii nici nu au timp de somn. Nu-i exclus că ei lucrează şi lucrul nostru, obţin şi banii noştri, iar noi le dormim şi somnul lor. Câtă fraternitate!
Oricum, deseară, după lucru, cred că am să umblu vreo jumate de ceas prin parc...
Când citesc toate aceste activităţi - http://compromat.ru/page_19179.htm - mă cuprinde o mare ruşine că ieri, exact la 17.45, am ieşit de la serviciu şi m-am dus direct acasă, unde doar am mâncat, am mai citit din "Papillon", am mai jucat un meci în PES şi am fost pentru o oră jumate la un meci de minifotbal cu prietenii. Apoi m-am culcat. Mi-i ruşine tare pentru că se pare că alţii nici nu au timp de somn. Nu-i exclus că ei lucrează şi lucrul nostru, obţin şi banii noştri, iar noi le dormim şi somnul lor. Câtă fraternitate!
Oricum, deseară, după lucru, cred că am să umblu vreo jumate de ceas prin parc...
Nunta cu moartea
S-a dus Semil Selebi cu soţia sâmbătă la Istanbul la piaţă şi a cumpărat din nou (a câta oară?!) produse pentru sărbătoarea de luni. Şi-a umplut toţi cei 690 de litri de portbagaj ai Toyotei Land Cruiser cu alte noi sacoşe (a obosit de acum de nunta asta) pline cu gogoşari, gogonele verzi, morcovi, varză albă, ţelină, ceapă, conopidă, condimente pentru murături turceşti (în sfârşit o mâncare normală!), boabe de muştar, boabe de piper, sare, zahăr, miere de albine, foi dafin, oţet, apă, carne de miel, de berbec, foi de viţă, cepe, orez, stafide, ulei, ceşti, făină, lămâie, rahat, kebab şi altele mai albe, şi altele mai roşii, şi altele mai mari, şi altele mai mici, şi roşii, şi rochii, şi rujuri, şi fel de fel...
Dar tace. Doar luni i se mărită mult adorata fică!!! Nu-i prea place deloc mucosul de viitor soţ. Dar tace. Doar luni i se mărită mult adoratul puişor!!! Fata tatei...
Şi vine luni. În seara fostului primar al satului se adună toate familiile bune din satul lor şi din alte localităţi de la vreo rază de 50 de km. Toţi îl ştiu şi îl respectă pe Selebi.
Seara, când ochii lui Semil-tatăl erau plini de lacrimi (iaca plânge şi şi Semil!), când acest viitor ginere îi punea inelul de căsătorie preaiubitei sale fiice, brusc se deschide uşa casei şi, cu gura căscată Semil este şocat cum curg unul după altul vreo şapte fantome în casa sa. Fiecare fantomă, de fapt, oameni cu mască, i se pare, scot câte un Kalaşnikov şi (!!!!) încep să tragă fără să aleagă în toţi onorabilii lui oaspeţi...
Când se trezeşte, i se spune că la nunta fiicei lui i-a murit fiica, ginerele, mama ginerului, sora ginerelui şi alţi 40 de oameni. Atunci şi-a amintit de toate evenimentele din viaţa lui...
Am citit în ziare (http://www.gazeta.ru/social/2009/05/05/2982545.shtml) că acest "bombardament" care s-a întâmplat în satul Bildj din Turcia la data de 4 spre 5 mai, ar fi avut loc ca urmare a răzbunării de sânge dintre două familii din sat.
Cred că a curs mult sânge, dacă a cerut atât sânge nou... Cât 15 revoluţii on-line...
Dar tace. Doar luni i se mărită mult adorata fică!!! Nu-i prea place deloc mucosul de viitor soţ. Dar tace. Doar luni i se mărită mult adoratul puişor!!! Fata tatei...
Şi vine luni. În seara fostului primar al satului se adună toate familiile bune din satul lor şi din alte localităţi de la vreo rază de 50 de km. Toţi îl ştiu şi îl respectă pe Selebi.
Seara, când ochii lui Semil-tatăl erau plini de lacrimi (iaca plânge şi şi Semil!), când acest viitor ginere îi punea inelul de căsătorie preaiubitei sale fiice, brusc se deschide uşa casei şi, cu gura căscată Semil este şocat cum curg unul după altul vreo şapte fantome în casa sa. Fiecare fantomă, de fapt, oameni cu mască, i se pare, scot câte un Kalaşnikov şi (!!!!) încep să tragă fără să aleagă în toţi onorabilii lui oaspeţi...
Când se trezeşte, i se spune că la nunta fiicei lui i-a murit fiica, ginerele, mama ginerului, sora ginerelui şi alţi 40 de oameni. Atunci şi-a amintit de toate evenimentele din viaţa lui...
Am citit în ziare (http://www.gazeta.ru/social/2009/05/05/2982545.shtml) că acest "bombardament" care s-a întâmplat în satul Bildj din Turcia la data de 4 spre 5 mai, ar fi avut loc ca urmare a răzbunării de sânge dintre două familii din sat.
Cred că a curs mult sânge, dacă a cerut atât sânge nou... Cât 15 revoluţii on-line...
Partenerul Pentagonului
Jurnalistul american David Robb susţine că mulţi dintre militarii americani ucişi în Irak au fost „contaminaţi” de mici de produsele acestui partener fundamental al Pentagonului.
Vă rog să îmi spuneţi timp de un minut numele acestui partener.
Răspuns: Hollywood
Sursa: http://www.descopera.ro/cultura/3654012-hollywood-pentagon-o-iubire-ca-n-filme
Vă rog să îmi spuneţi timp de un minut numele acestui partener.
Răspuns: Hollywood
Sursa: http://www.descopera.ro/cultura/3654012-hollywood-pentagon-o-iubire-ca-n-filme
Chemarea străbunilor, Jack London
O colecţie de povestiri interesante care conturează atent limitele sau, dimpotrivă, lipsa de limite ce caracterizează fiinţa umană în conjunctura unei posibilităţi de înavuţire sau de bunăstare individuală. Citind istorioarele acestei cărţi, de altfel relatate foarte cursiv şi simplu, în minte involuntar se perindă o scenă în care crâmpeie din istoria milenară a culturii, artei şi moralităţii umane şuşură încet, nevăzute la poalele astupate de ceaţă ale enormului munte a avarităţii, egoismului şi ordinalităţii caracterului uman. Mâncarea, câinii, sania, focul şi aurul canadian în privire - acestea ar fi elementele fundamentale sau definitorii care puteau cuceri facil cele mai multe vieţi umane în secolul XIX. La alte dimensiuni şi culori, cred că tema romanului este actuală şi astăzi: cum nu ne-am strădui să evoluăm, să ne dezvoltăm, să ne umanizăm, oricum în esenţa noastră rămânem a fi nişte animale, iar dezvoltarea noastră nu duce la nimic altceva decât la dezvoltarea trăsăturilor şi instinctelor animalice.În general un roman bun, deşi puţin cam idealistic şi simplu în mesaj. L-am citit cu plăcere, deşi nu foarte entuziasmat. Cred că pur şi ismplu tema nu este una dintre frământările "de bază" ale mele...
Fraţii Karamazov. M.F. Dostoievski
Îl consider un roman al extremelor. Primele pagini le citeam extrem de plictisit - istoria formării familiei Karamazov părându-mi neobişnuită, dar nu într-atât de relevantă pentru o capodoperă mondială. Treptat, însă, marele romancier şi-a acaparat bine-meritata porţiune din durata obişnuită a unei zile, astfel încât spre finalul romanului mâncarea mi se părea deja o banală şi egoistă ocupaţie.
Un mic bilanţ, dacă se poate vorbi de aşa ceva cu referire la o operă de a lui Dostoievski. Printre elementele cele mai puternice, care m-au impresionat cel mai mult ar fi exigenţa şi intuiţia deosebită a lui Dostoievski de a descrie stările psihologice ale eroilor pe care citindu-le poţi tresări conştientizând că pe majoritatea le-ai trăit chiar tu sau cel puţin le-ai observat la cunoscuţii tăi - o tehnică deosebit de cursivă şi firească de a reda sentimente foarte complicate. Apoi subiectul romanului, în special după moartea lui Fiodor Karamazov, devine unul foarte interesant şi deosebit de intrigant. Adaug o notă de admiraţie şi la complexitatea temelor abordate în roman, precum şi la tehnica, iarăşi, firească, de a plasa atâtea subiecte într-o poveste, s-ar părea, simplă a unei familii dintr-un depărtat orăşel rusesc. M-au impresionat complexitatea şi istoria fiecărui personaj în parte. Astfel, acum, după lectură, îmi vine greu să afirm care este de fapt personajul principal, sau barem personajul preferat.
Şi... în final, culmea la toate aprecierile mele, am devenit şi rămân a fi un elogiator permanent al "procesului de judecată" din finalul acestui roman. Intrigant, deosebit, satiric, sofist, raţional, patetic, romantic şi injust, acest proces de judecată a lui Dmitrii Karamazov rămâne în mintea mea ca o enciclopedie detaliată a nemărginitei fiinţe umane în general şi a omului rus, în particular.
Extraordinar roman. Aceasta este senzaţia, pe alocuri chiar inexplicabilă, de la final.
Un mic bilanţ, dacă se poate vorbi de aşa ceva cu referire la o operă de a lui Dostoievski. Printre elementele cele mai puternice, care m-au impresionat cel mai mult ar fi exigenţa şi intuiţia deosebită a lui Dostoievski de a descrie stările psihologice ale eroilor pe care citindu-le poţi tresări conştientizând că pe majoritatea le-ai trăit chiar tu sau cel puţin le-ai observat la cunoscuţii tăi - o tehnică deosebit de cursivă şi firească de a reda sentimente foarte complicate. Apoi subiectul romanului, în special după moartea lui Fiodor Karamazov, devine unul foarte interesant şi deosebit de intrigant. Adaug o notă de admiraţie şi la complexitatea temelor abordate în roman, precum şi la tehnica, iarăşi, firească, de a plasa atâtea subiecte într-o poveste, s-ar părea, simplă a unei familii dintr-un depărtat orăşel rusesc. M-au impresionat complexitatea şi istoria fiecărui personaj în parte. Astfel, acum, după lectură, îmi vine greu să afirm care este de fapt personajul principal, sau barem personajul preferat.
Şi... în final, culmea la toate aprecierile mele, am devenit şi rămân a fi un elogiator permanent al "procesului de judecată" din finalul acestui roman. Intrigant, deosebit, satiric, sofist, raţional, patetic, romantic şi injust, acest proces de judecată a lui Dmitrii Karamazov rămâne în mintea mea ca o enciclopedie detaliată a nemărginitei fiinţe umane în general şi a omului rus, în particular.
Extraordinar roman. Aceasta este senzaţia, pe alocuri chiar inexplicabilă, de la final.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)