Da noi ne ţinem!

Azi trebuie de băut vreo câteva beri cu zâmbetul pe buze şi cu bucurie în suflet, cu vorbe aburite şi cu mâna la gâtul plin al vreunui drug, şi trebuie de lămurit cât de bine ne este şi cât de greu ne chinuim la lucru, care ne plăteşte tare puţin, dar întruna... Şi să mai luăm o bere, să nu ne gândim la banii pe care de mâine a să-i aşteptăm până pe 30 cu buzunarele vâltorând, că nu asta-i important, nu-i asta "glavnoe" cum ar zice Vasea. Iaca glavnoe îi faptul că noi încă ne ţinem. Tare ne ţinem. De diferite lucruri...

Da iaca investu şi toţi acei care lucrau cu investu nu mai au de ce să se ţină...

De ce nu facem politică?

În câteva cuvinte cuvântul politică în dicţionarul de cuvinte din capul meu se traduce cam aşa: procesul de stabilire a conducerii şi de organizare a unui grup de oameni. Politica este indispensabilă pentru orice orânduire socială şi pentru orice grup de oameni. Primul meu principiu despre politică este următorul: nu se poate fără politică.

Acum, despre procesul politic. Procesul politic este procesul prin care se face politică. Adică, procesul prin care o comunitate de oameni stabilesc conducerea şi se auto-organizează. În procesul politic membrii comunităţii se împart în trei categorii: membrii care fac politică, membrii care participă la politică şi membrii indiferenţi de politică.

Membrii care fac politică sunt membrii comunităţii care doresc să participe la organizarea comunităţii. Convenţional, membrii unei comunităţi care fac politică pot fi numiţi politicieni.

Membrii care participă la politică sunt membrii care nu doresc neapărat să participe la organizarea comunităţii, dar care sunt interesaţi de cum va fi organizată comunitatea din care fac parte. Adică sunt interesaţi de politică. Nu fac politică pentru că fie nu au timp, fie conştientizează că nu au capacităţi suficiente, fie sunt de părerea că sunt anumite persoane care fac politică (politicieni) care gândesc ca şi ei şi care îi va reprezenta foarte bine în procesul politic. Membrii unei comunităţi care participă la politică pot fi convenţional numiţi alegători.

Membrii indiferenţi de politică sunt locuitorii aceleaşi comunităţi cărora li-i absolut indiferent cum se organizează comunitatea în care trăiesc. Convenţional aceşti membrii pot fi numiţi neutri sau naivi. Motivul pentru care o persoană poate fi neutră sau naivă poate fi multiplu: sursele de existenţă sunt din afara comunităţii şi cred că asta-i cel mai important, trăiesc ilegal în comunitate, nu înţeleg ce înseamnă comunitatea sau pur şi simplu sunt indiferenţi în general.

Într-o comunitate pot face parte mai multe grupe de alegători care gândesc la fel. Fiecare grupă de alegători care gândesc la fel trebuie să fie reprezentată în grupul de conducere a comunităţii proporţional numărului său de membri. Numărul de reprezentanţi ai unui grup de alegători (sau grupuri apropiate) în conducerea comunităţii poate fi convenţional numit partid. Un partid poate fi puternic dacă are mulţi susţinători şi dacă şi-a ales corect membrii.

Dacă noi, credem că nu suntem suficient de bine reprezentaţi în grupul de conducere a ţării, de ce nu ne implicăm în îmbunătăţirea partidelor care ne reperzintă sau, dacă nu sunt, de ce nu facem partidele noastre?

De ce căutăm revoluţii, dar nu facem politică? Asta-i, consider eu, o întrebare fundamentală pentru evoluţia societăţi moldoveneşti: "De ce nouă ni-i ruşine să facem politică?" Şi mie mi-i ruşine, şi la mulţi alţii li-i ruşine, de altfel foarte capabili să facă politică... Dar de ce?

Pentru că-i misterios

Nu sunt un conspiraţionist şi nici nu-mi place să stric "corola de minuni ale lumii". Dar feţele într-adevăr se aseamănă...

Stânga: "Mona Lisa" (1503-1504).

Dreapta: "Ioan Botezătorul" (1513-1516).

Autor: Leonardo DaVinci

Moldova este singura ţară post-sovietică fără program şi măsuri anticriză

Care criză? Unde-i criza? Îi mare criza? Îi moale? După creo câteva luni de foame, cred că merge...

Singuri împotriva tuturor!

Da, chiar şi a lui Dumnezeu!..

O echipă de nimic! O echipă de doi bani! O echipă care se schimbă de la o zi la alta ca hainele unei curve la marginea drumului! O echipă care îşi bate joc constant de susţinătorii săi! Te ridică în Cer şi îţi dă un picior lejer de acolo în jos!.. Cu toate acestea.., HAI RAPIDU!!!

*http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/rapid-poli-iasi-2-2-vezi-aici-cele-mai-importante-faze-video-142305.html

Declaraţia mea de independenţă

Nu sunt pentru unire. Nu sunt pentru unirea partidelor democratice într-un singur partid. Nu sunt pentru plecare la şaşlâc în ziua alegerilor. Nu sunt pentru lăsarea şaşlâcului pentru a vota pur şi simplu. Nu vreau pur şi simplu debarcarea comuniştilor. Nu sunt stângaci. Nu lovesc nici cu piciorul din centru. Nici nu îl pot găsi de fapt. Găsesc în cel mai bun caz lipsă de creier.

Sunt pentru democraţie. Sunt pentru unirea oamenilor cu aceeaşi gândire într-un singur curent. Sunt pentru reprezentarea acestui curent corespunzător mărimii sale în conducerea unei societăţi. Votez pentru ca curentul (accept cacofoniile în sinceritate) care mă reprezintă să fie cât mai mare. Amestecarea curentului care mă reprezintă cu curentul care reprezintă oameni care nu seamănă cu mine mă face să merg la şaşlâc în ziua votării. Cu prietenii... Pentru ultimile ori pe un pământ unde nu există curentul meu...

Aaaa, sunt pentru fotbalul jucat pe teren propriu! Mă feresc tare mult să fiu pentru atletica uşoară... Doamne fereşte să-mi placă maratonul...

Madona Sixtină, Rafael (anul 1515)

Privesc perdelele prin care autorul printr-un procedeu extraordinar a simbolizat cum a lui Madonă aduce lumea de apoi (oamenii, ale căror profiluri se văd stinse în spatele Madonei) prin Fiul său, fiind călăuzită de către sfinţi! Şi îngerii plictisiţi, plini de credinţă şi fericire

izvorâtă din acea Lume! Extraordinar!

Scuze pentru insistenţă...

Ra-fa-e-lo!!!

Am hotărât astăzi să îmi mai împrospătez (asta ca să sune frumos), de fapt chiar să mai aflu cum arată marile picturi ale omenirii. Am găsit o sursă foarte bună, recomand - http://www.bibliotekar.ru/. La al treilea tablou, după vreo 5 vizualizări (printre acţiunile cotidiene de la serviciu), am rămas deosebit de impresionant de această pictură a lui Rafael:

Nu o voi comenta prea mult. Înţeleg că nici nu prea pot.

Atrag atenţia doar la elementul care m-a impresionat cel mai mult: câţi oameni sunt reprezentaţi pe tablou?

Iar dacă, aţi găsit răspunsul la prima întrebare (adică 8 oameni), rog să-mi spuneţi CE FAC îngerii (personal îi identific în acest caz cu sfinţii) în tablou? Uitaţi-vă ce frumos este redată GRIJA îngerilor (sfinţilor, religiei) faţă de oameni!!!

Gazetărie sportivă

În vâltoarea lecturii de astăzi prin paginile electronice pline de praf de monitor ale Gazetei Sporturilor şi ProSportului, devin martor al unei elogii incomensurabile a tacticii excepţionale folosite de ilustrul fiu al marelui şi distinsului domn cu D mare Lucescu, precum şi a metodelor deosebite de resuscitare a suflului obosit şi pierdut al unei naţionale practic înecate în valurile negre, sumbre şi lungi ale mediocrităţii...

Sunt şi eu un susţinător al lui Răzvan Lucescu. Încă de la Rapid. Dar oare este bine şi benefic să lauzi la infinit un meci obişnuit al unei echipe noi cu obişnuitul adversar Lituania? Înţeleg că este momentul schimbării la Naţională, dar nu este oare cam devreme de apreciat rezultatul pozitiv al unui proces care se termină minimum în 2-3 ani?

Aşa-i în presa sportivă din România. Ridicarea la cer şi aruncarea de acolo este o chestiune de maximum 90 de minute...

România Albă

Din cauza unei cumătrii de două zile, nu am putut privi meciul României cu Lituania de sâmbătă. Orcium mi-am asigurat un comentariu live audio pe telefonul mobil din partea unui prieten. Apropo, eu abia vineri am aflat că la noi într-adevăr sunt cumătrii care duc şi trebuie să ducă cel puţin două zile. Am fost vineri şi, după o noapte de dans, mâncare, băutură, săritură şi iar băutură, mâncare, dans, săritură, veseli, ameţiţi şi obosiţi, pe la vreo 4.00 am aflat cu mirare că mâine, adică tot în ziua aceea, trebuie să ne întoarcem la Bardar pentru zeamă. Da zeama ca şi cumătria... tot cu băutură şi tot cu a doua zi care era aceeaşi zi...

Bine, că nu despre asta vroiam să scriu. Vroiam să mă întreb şi să nu găsesc răspunsul cu privire la argumentele Federaţiei Române de Fotbal de a schimba culorile naţionalei din galbenul acela memorabil şi unic în albul acesta de sâmbătă obişnuit şi neclar. De ce alb? Ce înseamnă alb pentru România? Unde s-a mai văzut alb în România albastră, galbenă şi roşie? Numai pe la Dinamo mai văd aşa culoare, dar ce asta-i model?! Dinamo?!

Eu înţeleg schimbare, dar chiar de simboluri?!

"Am asistat la înhumarea prostituţiei politice"

Din păcate cuvintele din titlu nu sunt ale mele. Au fost rostite de reprezentantul AMN, Veaceslav Untilă, după eşuarea celei de a doua încercări de a alege preşedintele comunist. Textul din titlul articolului reflectă foarte frumos evoluţia scenei politice din RM pe parcursul ultimilor ani. Aş adăuga aici şi vorbele Corinei Fusu: "Felicit pe toţi că în RM a apărut o opoziţie consecventă şi demnă!".

Sincer să fiu am rămas şocat cum cele trei partide din opoziţie (nu cred că îi corect de formulat "toată opoziţia") au rămas neclintiţi şi chiar neobişnuit de ironici la tentativele de prostituare lansate constant de actualii guvernanţi şi susţinătorii acestora. M-am mirat foarte mult şi m-am bucurat la fel de mult. Interesant este faptul că un lucru atât de elementar precum ar fi credinţa până la urmă în opinia şi viziunea proprie ne miră atât de mult. Chiar ciudat mi se pare cum faptul că un democrat nu votează cu un comunist este o ştire deosebită pentru noi. Adică dacă Urecheanu ar fi votat cu preşedintele comunist nu ar fi mirat pe nimeni, dar iată faptul că Urecheanu nu a votat preşedintele comunist - asta chiar îi o surpriză! Şi tot aşa. Ne-am învăţat să preţuim valorile personale cât ţine viaţa unui fluture.

Mă uit şi iar mă mir cum te face din om neom "patrioţi" de-alde Roşca, Muşuc şi alţii...