Uragan asupra Europei, Vintilă Corbul şi Eugen Burada

Carte descriptivă a frământărilor geo-politice din ani 70 ai secolului XIX, "Uragan asupra Europei" descrie cu multe amănunte şi un farmec descriptiv deosebit tendinţele populaţiei europene din acea perioadă. Vintilă Corbu aduce în scenă una din cele mai frământate şi complexe epoci din istoria Europei, secolul 19, manipulând cu măiestrie personaje celebre într-un roman palpitant, de acţiune, care poate fi citit şi ca o carte de istorie. Generali, prinţi, sultani, acţionând din Franţa, în Prusia, prin principatele valahe şi pănă în imperiul otoman, asasinate, bătălii, comploturi politice ... totul îi reuşeşte lui Vintilă Corbu.

Farmecul acestei cărţi se naşte, cred, în mesajul informativ pe care îl comportă. Aici sunt descrise trăirile fiecărei mare personalitate politică din această perioadă, năzuinţele şi viciile personale ale unor oameni cu poziţie de fier în istorie, precum şi hăţişurile artei diplomatice şi luptei politice dintre marile puteri. Cartea ar putea fi apreciată drept o istorie alternativă, mai captivantă, mai interesantă şi mai logică a evenimentelor desfăşurate în timpurile respective. Cu multe pasaje paralele rupte din realitatăţile Sankt-Petersburgului, Vienei, Constantinopolelui, Londrei, Parisului, Belgradului, Bucureştiului, Berlinului, cartea îşi propune să descrie evenimentele, conjunctura şi metodele care au dus la căderea Imperiului Otoman şi obţinerea independenţei statelor balcanice.
Tehnicile de expunere ale autorilor sunt desăvârşite şi comportă elemente fine ale marilor prozatori ruşi din secolul XIX, stilul în ansamblu se apropie mult de Dostoievski cu tehnici de descriere paralelă a multor pasaje demonstrate de Tolstoi, deşi este necesar de menţionat lipsa unui fir narativ pe măsura celor doi. De altfel, acesta este cel de al doilea motiv pentru care m-am hotărât să recomand această carte. Autorii, sau, eu aş spune, autorul romanului - românul Vintilă Corbul - are o istorie a vieţei foarte deosebită. Vintilă Corbul s-a născut la 26 mai 1916 în Bucureşti şi provine dintr-o familie foarte bogată - cu acţiuni la diverse bănci şi studiouri de film americane, multe proprietăţi în Bucureşti şi în ţară, podgorie la Drăgăşani şi chiar un grajd cu cai de curse. Deşi visa să devină ambasador, Vintilă Corbul devine magistrat. După război, toate proprietăţile familiei sunt confiscate, iar Vintilă şi soţia sa sunt evacuaţi şi forţaţi să locuiască în bucătăria unui imobil şubrezit. Vintilă Corbul, licenţiat în istorie şi magistrat, ajunge muncitor necalificat şi, ulterior, inginer la ICAB (Întreprinderea Canal şi Apă Bucureşti), unde lucrează aproape 15 ani. La scurt timp soţia sa divorţează şi fuge cu un evreu bogat, în Los Angeles. Din cauza condiţiilor grele de muncă, Vintilă Corbul se îmbolnăveşte de tuberculoză oculară, intră în concediu medical şi rămâne acasă. În perioada de aproape 2 ani în care îşi tratează boala, începe din nou să scrie la aproape 30 de ani de la apariţia ultimului său roman. Romanele sale au mare succes de librărie. Idolii de aur - "Dinastia Sunderland -Beauclair" (3 volume) dă startul, cartea fiind editată mai târziu în franceză şi poloneză. Din acel moment nu a mai fost nevoit să se angajeze. Romanele lui Vintilă Corbul erau cele mai vândute cărţi ale timpurilor comuniste,iar încasările uriaşe de pe urma acestora susţineau opere falimentare ale altor autori. Încasările din comercializarea titlurilor erau atât de mari încât, dacă ar fi primit orice procent decent din vânzări, aşa cum se practică astăzi, Vintilă Corbul ar fi fost unul dintre puţinii milionari ai anilor ‘60-‘70 şi, oricum, singurul dintre scriitori. Era totuşi plătit cu sume uriaşe pentru acea perioadă, încasând între 100.000 şi 300.000 de lei pe titlu, în condiţiile în care un salariu de director ajungea la doar 4.000-5.000 de lei pe lună. Vintilă Corbul a părăsit ilegal România în 1979, în plină glorie, împreună cu Eugen Burada, ajutaţi de fostul ministru de externe Ştefan Andrei. S-au mutat într-un mic orăşel cochet, lângă Paris, unde Vintilă Corbul a locuit până la moarte. Multe dintre titlurile sale au fost editate în franceză, poloneză, rusă, arabă. Capodopera literară a sa se consideră romanul "Căderea Constantinopolelui". Cartea "Uragan asupra Europei" cred că este o perlă pentru iubitorii de istorie şi geopolitică, iar calitatea autorului - o "palmă peste faţă" celor (ca mine) care credeau că cunosc cel puţin superficial numele marilor prozatori
ai literaturii române.

După apă rece

Mai frumos decât vorbele mele, nu? Interesant e că Michelangelo conştient a făcut-o pe Maria cel puţin la fel de tânără cu Isus, asta deoarece susţinea că femeile curate sufleteşte şi pure îmbătrânesc mult mai greu sau, prin reducere la absurd, nu îmbătrânesc deloc dacă sunt întruchiparea purităţii...

Prostii

Niciodată nu am fost prea deschis cu lumea din jur. Întotdeauna m-am gândit că lumea are mai multe pe cap, decât să se gândească la grijile sau nevoile mele. Întodeauna am fost mai modest decât modestia acceptabilă şi mai închis decât închiderea tolerabilă. Eu când am închis uşa, am închis-o aşa de tare, că a trecut peste prag şi s-a deschis în mine omorându-mi faringele cu care să vorbesc când trebuie... Ladna, îi gruz când cauţi naşi...