Păduchii Preşedintelui

Se vorbeşte mult pe la televizoare.

Moldova 1 şi surorile se transformă tot mai mult într-un salon de machiaj: dau cu pudră, aplică cremuri, construiesc orbiri iluzioniste, cântă, dau din şolduri, taie în pelicule etc. Pentru imaginea finală. Pentru partid. Pentru imaginea curată a puterii şi anarhismul protestatarilor.

Dar produse de machiat morţii încă nu s-au făcut. Nici de înviat. Iar ştirile trucate nu produc şi sânge. Dar sângele deja s-a scurs. Prelingându-se a murdărit ceva. A murdărit bâte, sticle cu apă, pumni şi cuvinte. Pumni de poliţie şi cuvinte prezidenţiale. Iar amestecătura de sânge cu politica înseamnă dictatură. Nicidecum democraţie. Tot amestecătura de sânge cu politica naşte lacrimi. Întâi de părinţi şi prieteni, apoi de păduchi. Lacrimi ai păduchilor de preşedinte... care acum au şi bâte, şi sticle de apă, şi microfoane, şi camere de filmat... Roata vremii...