În vâltoarea lecturii de astăzi prin paginile electronice pline de praf de monitor ale Gazetei Sporturilor şi ProSportului, devin martor al unei elogii incomensurabile a tacticii excepţionale folosite de ilustrul fiu al marelui şi distinsului domn cu D mare Lucescu, precum şi a metodelor deosebite de resuscitare a suflului obosit şi pierdut al unei naţionale practic înecate în valurile negre, sumbre şi lungi ale mediocrităţii...
Sunt şi eu un susţinător al lui Răzvan Lucescu. Încă de la Rapid. Dar oare este bine şi benefic să lauzi la infinit un meci obişnuit al unei echipe noi cu obişnuitul adversar Lituania? Înţeleg că este momentul schimbării la Naţională, dar nu este oare cam devreme de apreciat rezultatul pozitiv al unui proces care se termină minimum în 2-3 ani?
Aşa-i în presa sportivă din România. Ridicarea la cer şi aruncarea de acolo este o chestiune de maximum 90 de minute...
