În câteva cuvinte cuvântul politică în dicţionarul de cuvinte din capul meu se traduce cam aşa: procesul de stabilire a conducerii şi de organizare a unui grup de oameni. Politica este indispensabilă pentru orice orânduire socială şi pentru orice grup de oameni. Primul meu principiu despre politică este următorul: nu se poate fără politică.
Acum, despre procesul politic. Procesul politic este procesul prin care se face politică. Adică, procesul prin care o comunitate de oameni stabilesc conducerea şi se auto-organizează. În procesul politic membrii comunităţii se împart în trei categorii: membrii care fac politică, membrii care participă la politică şi membrii indiferenţi de politică.
Membrii care fac politică sunt membrii comunităţii care doresc să participe la organizarea comunităţii. Convenţional, membrii unei comunităţi care fac politică pot fi numiţi politicieni.
Membrii care participă la politică sunt membrii care nu doresc neapărat să participe la organizarea comunităţii, dar care sunt interesaţi de cum va fi organizată comunitatea din care fac parte. Adică sunt interesaţi de politică. Nu fac politică pentru că fie nu au timp, fie conştientizează că nu au capacităţi suficiente, fie sunt de părerea că sunt anumite persoane care fac politică (politicieni) care gândesc ca şi ei şi care îi va reprezenta foarte bine în procesul politic. Membrii unei comunităţi care participă la politică pot fi convenţional numiţi alegători.
Membrii indiferenţi de politică sunt locuitorii aceleaşi comunităţi cărora li-i absolut indiferent cum se organizează comunitatea în care trăiesc. Convenţional aceşti membrii pot fi numiţi neutri sau naivi. Motivul pentru care o persoană poate fi neutră sau naivă poate fi multiplu: sursele de existenţă sunt din afara comunităţii şi cred că asta-i cel mai important, trăiesc ilegal în comunitate, nu înţeleg ce înseamnă comunitatea sau pur şi simplu sunt indiferenţi în general.
Într-o comunitate pot face parte mai multe grupe de alegători care gândesc la fel. Fiecare grupă de alegători care gândesc la fel trebuie să fie reprezentată în grupul de conducere a comunităţii proporţional numărului său de membri. Numărul de reprezentanţi ai unui grup de alegători (sau grupuri apropiate) în conducerea comunităţii poate fi convenţional numit partid. Un partid poate fi puternic dacă are mulţi susţinători şi dacă şi-a ales corect membrii.
Dacă noi, credem că nu suntem suficient de bine reprezentaţi în grupul de conducere a ţării, de ce nu ne implicăm în îmbunătăţirea partidelor care ne reperzintă sau, dacă nu sunt, de ce nu facem partidele noastre?
De ce căutăm revoluţii, dar nu facem politică? Asta-i, consider eu, o întrebare fundamentală pentru evoluţia societăţi moldoveneşti: "De ce nouă ni-i ruşine să facem politică?" Şi mie mi-i ruşine, şi la mulţi alţii li-i ruşine, de altfel foarte capabili să facă politică... Dar de ce?
