M-am gândit la ideea acestor rânduri de mai mult timp în urmă. Citeam "100 de poeţi ai lumii - Pe aripa poeziei". Diverşi autori, membri marcanţi ai diverselor literaturi naţionale. Cartea m-a impresionat. Poeziile de asemenea. Dar asta este un subiect al unei alte confruntări. Adversarul pe care am vrut să îl desfiinţez acum şi aici este rima. Rima este un duşman al ideei. Rima prin perfecţiunea sa transformă poezia într-o expresie dumnezeiască a celor distinşi şi într-o manifestare diletantă a celor neprietenoşi cu combinaţia literelor. Şi nu se ştie unde ideea este mai puternică. Nu se ştie câte capete a tăiat rima. Nici nu vreau să îmi imaginez câte idei pornite din cele două emisfere au fost decapitate de cenzura Rimei până să ajungă pe pământul puhav de hârtie. Şi câţi poeţi...
Lupta împotriva rimei iniţiată de marii poeţi interbelici mi se pare pasibilă de a fi echivalată revoluţiei din pictură iniţiate de impresionişit în secolul XIX. Rima e frumoasă. Dar Rima nu-i obligatorie. Prioritară este ideea. Ideea brută.
Jos Rima! Trăiască Ideea! Trăiască materia primă virgină! Trăiască Ritmul!
