Îmi cer scuze. Voi neglija şi eu regulile unei raţionale abordări a unui subiect. Dar frumuseţea şi arta îmi întunecă conştiinţa şi mă face să devin un spectator iraţional.
“Ediţia italiană a cărţii lui Axel Munthe [Cartea de la San Michele] eraprecedată de o prefaţă anume scrisă de autor, care observa, între altele,cît de frumoase sunt păsările Italiei şi mai ales cît sunt de frumoase celedin insula Capri. Asemenea bucurii ale ochiului ar trebui cultivate, scriael, şi e păcat că locuitorii din Capri, vînători în mare parte, nu cruţăaripile ce vin să fîlfîie deasupra pămîntului lor. La urma urmelor, o legecare să oprească împuşcarea păsărilor ar putea să apere această bogăţieliberă a insulei, împotriva oamenilor prea iubitori de praf de puşcă. (...)Se întîmplă însă ca Mussolini, care conducînd o duzină de ministere, maiare timp şi de cetit literatură, să dea peste cartea lui Axel Munthe şi să iacunoştinţă de dezideratul atît de neserios din prefaţă. Şi se mai întîmplăca acest Mussolini să nu se sperie a traduce într-un text de lege gîndulemoţionant al unui poet. (...) Fapt este că păsările Italiei au aflat de legeaîncruntatului Duce, căci în ultima vreme s-a observat o neobişnuităimigrare păsărească spre Capri. Stoluri întregi se refugiază în zona de cerimunizat şi astfel orizonturile insulei Capri se pavoazează cu mii de aripicolorate, ca o invazie de steguleţe festive. / Toată istoria asta, pentru căun om, care era poet, le-a iubit şi pentru că alt om, care era dictator, aînţeles. / În ziua în care se va judeca opera fascismului, această micăpoveste va cîntări cred greu în registrul justificărilor. Cu atîta lucru sepoate scuza nu numai un regim, dar o istorie.”
Mihail Sebastian, Păsările zboară spre Capri..., în Cuvîntul, sîmbătă, 24 decembrie 1932, p. 1.
