Citisem săptămâna trecută discuţiile publicate pe unimedia.md cu privire la articolul lui Constantin Tănase din "Timpul" cu privire la structura "ne-regulamentară" a ştirilor din presa electronică. Dezvolt puţin subiectul şi îl direcţionez spre oceanul polemicilor cu privire la motivele construcţiei "ne-autorizate" a crematoriului presei scrise. Voi încerca să fiu cât mai concis (de altfel mi-am declarat cu bună responsabilitate război mie pentru cucerirea piscului Concis şi Concret).
Consider că presa scrisă este pe cale de dispariţie şi vina dispariţiei sale sunt undeva anume acele reguli, puternic oblăduite de dl Tănase. Departe de mine gândul de a îmbrăţişa anarhismul, dar mişcările acestea puternic-seismice ale evoluţiei umane distruge mitul trăirii vieţii pentru mântuire şi savurare şi transformă existenţa într-o luptă animalică continuă pentru supravieţuire. Astfel, învinuirea civilizaţiei pentru apariţia şi dezvoltarea internetului este întemeiată, dar inoportună şi fără de sens. Nu rămâne decât să lăsăm mâinile în jos, să închidem gura şi să ne lăsăm pe spate odată cu curentul . Aaa şi să vedem ce mai schimbăm pentru a nu cădea în vârtejuri.
De aceea, cred că ştirile pe internet sunt întemeiate a fi scurte şi fără structura tradiţională. Pentru că de la internet oamenii cer operativitate şi atracţionism. Este firesc ca presa electronică să se deosebească de cea pe hârtie. Însă la fel de firesc este ca presa pe hârtie să nu învinuiască internetul pentru că i-a luat bucata de pâine, ci să caute mereu soluţii de a ajunge într-un număr cât mai mare în mâinile cititorilor. Prin soluţii înţeleg idei. Prin idei înţeleg inovaţii. Prin inovaţii înţeleg abateri de la regulamente. Cel puţin iniţial.
