O colecţie de povestiri interesante care conturează atent limitele sau, dimpotrivă, lipsa de limite ce caracterizează fiinţa umană în conjunctura unei posibilităţi de înavuţire sau de bunăstare individuală. Citind istorioarele acestei cărţi, de altfel relatate foarte cursiv şi simplu, în minte involuntar se perindă o scenă în care crâmpeie din istoria milenară a culturii, artei şi moralităţii umane şuşură încet, nevăzute la poalele astupate de ceaţă ale enormului munte a avarităţii, egoismului şi ordinalităţii caracterului uman. Mâncarea, câinii, sania, focul şi aurul canadian în privire - acestea ar fi elementele fundamentale sau definitorii care puteau cuceri facil cele mai multe vieţi umane în secolul XIX. La alte dimensiuni şi culori, cred că tema romanului este actuală şi astăzi: cum nu ne-am strădui să evoluăm, să ne dezvoltăm, să ne umanizăm, oricum în esenţa noastră rămânem a fi nişte animale, iar dezvoltarea noastră nu duce la nimic altceva decât la dezvoltarea trăsăturilor şi instinctelor animalice.În general un roman bun, deşi puţin cam idealistic şi simplu în mesaj. L-am citit cu plăcere, deşi nu foarte entuziasmat. Cred că pur şi ismplu tema nu este una dintre frământările "de bază" ale mele...
