Papillon, Henri Charriere. Citate. Opinii

Pentru a completa imaginea acestui deosebit roman, voi adăuga câteva referinţe şi date pur descriptive şi informative despre roman şi autorul său.

* Un rezumat bun al romanului poate fi găsit aici - http://en.wikipedia.org/wiki/Papillon_(autobiography).

* Apărută în Franţa, în 1969, cartea s-a vandut rapid în peste 1.000.000 de exemplare pentru ca un an mai târziu să fie publicată şi în Marea Britanie. În 1973, dupa povestea cărţii a fost realizat filmul "Papillon", cu Steve McQueen şi Dustin Hoffman în distribuţie (buget - 12.000.000 USD).

* Povestea descrisă în roman a născut încă imediat după apariţie multe controverse cu privire la calitatea sa de "autobiografie" a lui Henri Charriere, încă de pe atunci vorbindu-se că acesta a "împrumutat" multe dintre evenimentele romanului de la alţi ocnaşi. O descriere a acestei versiuni, care pe mine personal mă lasă rece, poate fi citită aici - http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/685779/Adevaratul-Papillon-un-parizian-de-104-ani/.

* "Faptul că-mi pregătesc evadarea îmi ridică formidabil moralul. Mănânc mai mult ca oricând şi datorită pescuitului sunt în mare formă. Afară de asta, în fiecare dimineaţă, la stânci, fac peste două ore de gimnastică. Îmi exersez în special picioarele, căci braţele sunt bine puse la punct cu pescuitul."

* "N-am făcut mulţi purici în carcerele din Saint-Laurent! Am sosit într-o luni, tribunalul militar ne-a judecat joi, iar vineri dimineaţa ne-au reîmbarcat spre Insule. Suntem şaisprezece care ne îndreptăm spre Insule, dintre care doisprezece recluzionari. Călătoria are loc pe-o mare foarte agitată, puntea e deseori măturată de valuri, care mai de care mai înalte. Sunt atât de disperat, că mă trezesc dorind ca prăpăditul ăsta de vas să se scufunde. Nu vorbesc cu nimeni, închis în mine, cu vântul ăsta umed care-mi biciuieşte chipul. Nu mă feresc, dimpotrivă. Am lăsat vântul să-mi ia pălăria, n-o să-mi trebuiască în cei opt ani de recluziune."

* "- Bunule Dumnezeu, iartă-mă că nu ştiu să mă rog, dar priveşte în mine şi vei vedea că n-am destule cuvinte ca să-mi exprim recunoştinţa că m-ai călăuzit până aici. Lupta a fost îndârjită, nu mi-a venit deloc uşor să urc calvarul la care m-au osândit oamenii şi nu încape nici o îndoială că, dacă am reuşit să înving toate piediciele şi să-mi păstrez sănătatea până în această binecuvântată zi, asta mi-a fost cu putinţă numai pentru că mi-ai întins mâna ta în ajutor. Ce-aş putea face spre a-ţi dovedi că-ţi sunt cu-adevărat recunoscător pentru binefacerile tale?
...-Renunţă la intenţia de a te răzbuna!
- O,nu! Asta nu!.."
* "Aceşti pecari aproape analfabeţi din golful Paria, la capătul lumii, pierduţi în acel imens estuar al Orenocului, au un umanism filozofic care lipseşte multora dintre compatrioţii noştri, Prea mult progres mecanic, o viaţă agitată, o societate însufleţită de un singur ideal: noi invenţii, o viaţă tot mai lesnicioasă şi mai îndestulată... Toate acestea ucid sufletul, mila, înţelegerea, mărinimia..."